Îţi aminteşti tu seara-n care
Luna încă stând pe cer
Îţi juram eu o iubire deaia mare
Cum nu vom mai trăi la fel?
Doar moartea ne va despărţi
Şopteai cu ochii aproape închişi
Strângându-mă uşor de mână
Să nu cred că-i doar un vis.
Să fi fost doar mâna morţii
În seara-n care ne-am cam fraierit ?
Te văd atât de vie acum
Deşi ştiu sigur c-ai murit.
Îţi duceam coroane şi omagii
Jerbe şi lumini vărsam până şi lacrimi
Când pe sub geamul tău treceam
De foarte multe ori pe zi.
Am ţinut un doliu lung, lacrimi pe "sicriu"
locu-n care am renunţat să mai iubim.
Să fi fost chiar mâna morţii
Atunci când ne-am despărţit ?
Nu ştiu cât ai vizitat
Cavoul unde steaua noastră
De la pământ pe cer s-a ridicat
Puteai să vezi omagiile care acum s-au cam uscat.
Îţi fac din nou o ultimă chemare
Să ducem amândoi câte o floare
Un omagiu, o jerbă o îmbrăţişare
La mormântul încă ud de lacrimile tale.
