Săru' mâna! Servus!

    De foarte micuţ, decând am început să am contacte directe cu vecinii şi cu oamenii mai învârstă am fost cotrariat de o anumită formă de salut. Niciodată nu am înţeles de ce atunci când spui unui adult, o femeie în speţă " sărut mâna" ea îţi răspunde cu  "servus".
    Nici chiar cu in ideea de "sărut mâna" sau "săru' mâna" în varianta populară nu prea sunt deacord dar răspunsul mi se pare destul de ieşit din tipare. Cuvântul în sine "servus"  îşi are originile din limba franceză, mai exact în forma verbală "  servir vous", care se traduce prin  " a vă servi".  Femeia îşi oferă serviciile în consecinţa salutului nostru. Mi s-a părut dintotdeauna cea mai nefericită alăturare de termeni.
   Şi acum mă irită uneori când mi se răspunde cu "săru' mâna" dar încerc să accept situaţia.
    La fel de deranjantă mi se parea şi versiunea "sărut mâna părinte". Practic gestul de a săruta mâna unei doamne a primit o valenţă aşa de mică încât se confundă foarte uşor cu o formulă clasică de salut, o dovadă de respect.
    Exagerat de deranjant mi se pare ca această formă de salut să fie folosită în ceea ce priveşte relaţia cu un bărbat. Oricât de politicos ai fi e deplasat să săruţi mâna unui bărbat. Mulţi copii sunt învăţaţi de mici să spună "sărumâna" oricărei persoane mai învârstă. E total greşit. Această e dovada clară a decăderii valorii gestului de a săruta mâna unei doamne.