Dune de nisip, şuvoaie să te-nneci
Sunt case fără fund copaci cu crengi
Pe copil să-l sperii tu încerci.
Pe plaja udă zmeul ne priveşte
La luptă ar vrea ca să mă-ncercer
Ridic un umăr în semn de neputinţă
Dar zmeul vrea război, nu vrea credinţă.
Cu o ultimă suflare, ori eu sunt bun
Ori zmeul nu-i aşa de tare
Câştig o luptă dusă greu
Pentru un trofeu ca tine am să lupt mereu.
Dar ăsta-i bazmul, ăsta-i tot
Fiul tău, copilul meu iubit
Mă roagă mamei lui o îmbrăţişare
Când o văd, să-i dau să nu-i promit.
Şi zânele sunt multe, copilul e speriat
Nisipul nu e plajă, e o pătură pe pat
Castelul tău e perna de culcare
Copilul ne priveşte, aşteaptă în nerăbdare.
Dar bazmul nu-i atât de negru
Nici versul chiar aşa de scump
Căci pruncul nostru cel iubeşti
E între noi, aşteaptă ca tu să-i mai citeşti.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu