Şi-n fiecare petec din ochii ei demenţi
În care eu alerg ca într-o cursă de atleţi
Văd ce n-am văzut cred niciodată
Trandafiri crescând sub apă.
Pe fiecare curbă ce gura ei o face
Simt amarul mării ce nu-mi dă pace
Ca într-o poză în care am văzut cândva
Prima şi ultima mare din viaţa mea.
Pe fiecare creastă de rid sub ochii ei
Atârn finuţ sărutul zâmbetului meu
Şi-i povestesc atât de multe lucruri bune
O iau de mănă cerându-i să plecăm în lume.
Pe fiecare urmă pe care talpa ei o face
Calc atât de fin şi nu-i dau pace
Împărţim acelaşi drum, acelaşi pas, cămașa mea cea nouă
Fericire nesperată transformată în parfum din rouă.
De ce mereu calc eu în urma ta ?
De ce sunt fericit doar după fericirea ta ?
De ce sărut eu ridul tău
De ce eu primul pas mereu ?
3 comentarii:
Imi place foarte mult poiezia asta, eu nefiid nici macar un amator de poiezie. Bravo!
SCUZA-MA pentru (poiezie), corect fiind poezie. Nu am mai fost de mult pe la scoala, vacanta isi puna amprenta :)))
Merci pentru aprecieri
Trimiteţi un comentariu